ti-am deschis toate portile

coboara peste lume.
Imi luam micul dejun haotic, cu simturile departe. departe de mine.
am fugit de acolo. in trupul meu doare.

pe o bucata de cer din fereastra se leagana fantasmagoric un copac urias,
cat o cetate medievala. poate dincolo de el, esti tu.
dar cine stie unde mai esti.

ti-am deschis toate portile catre lume,
ti-o inchid pe a mea.

de tine imi amintesc ca de mine, pe Atena street, dincolo de oameni.
cu case in pamant.
si vise de paianjen.

povestea este in mine.
varuite-mi sunt oasele cu cetina ta.
palmele tale cusute in ochi.
unghiile tale, dantuite elegant peste degete , orchestrau toata incaperea.

erau multe usi pana la trupul meu.
destul cat sa ai timp sa te razgandesti.
de la prima usa apasand coridorul ingandurat,
cu genunchii sub barbie,
te tresaream.

cand deschideai usa scrijelitoare,
toate spiritele necurate se aventurau in casa ghostica.
secundele mi se bateau pe trup,
cand bocancii tai grei loveau treptele
imi atingeai zgomotos sufletul.

si toate obiectele zburau pe sub pleoape.
ameteam.de teama.

coridorul intunecat se temea si el de tine.
veneai uneori fara tine, dar veneai.
si usa de la centrala, nu se mai legana cu vantul,
si nu mai batea haotic peretele
caci tu veneai.

si apoi umerii degetelor tale loveau in cantec ultima usa.
acelasi cantec,
chiar si cand erai trist.
simplu, dar pentru mine.
nu mai era cale de intoarcere.

de cele mai multe ori usile erau descuiate pentru tine.
toate.
si toate camerele intunecate.
sa te sarut fara sa ma pastrezi pe retina
asa iti doreai.
cat mai aproape de libertate.

P.S.Nu o risipi.

Monday March 10, 2008 - 06:23pm