Mi-a placut micul restaurant chinezesc si ceaiul baut in canute mici...mi-au placut betisoarele de bambus si orezul alb ca zapada si delicioasele noodles. Si muzica calda cu muntii zambind in floare. mi s-a lipit de suflet micuta chinezoaica care a venit si mi-a intins palma cu ochii stralucind de dragoste. ne-am jucat batand din palme. lumea e aici atat de diversa si colorata.
cu cat lumea e mai frumoasa cu atat mi se pare a ta mai frumoasa..mai Barba cot... eu sunt Pasari-Lati-Lungila caci am brate lungi pana la tine cat sa te cuprind in dragoste si Ochila cat sa-iti privesc pasii cum pasesc tacut seara spre casa.
Nu mai am nimic. Nu simt nimic cald in universul meu. Petrec o valiza uriasa dupa mine tot timpul. Nu imi pot cumpara o cana care imi place. Ar fi prea mult pentru rulota mea ambulanta. No parents or relatives. I remember all the time how he used to say: ''Dar tu nu mai pleci''? Si abia ce imipodobisem si eu un bradut argintiu.
Il am pe Stefan. Pe care l-am descoperit intr-o dimineata de primavara cand stergeam praful de pe carti. Pe ferastra. Intr-un cantec si un gand. Am plans de fericire cand am descoperit misterul. In seara cu pricina mi s-a revelat apoi pe deplin. Am ametit. Aveam 17 ani si fugeam mereu prin alte case. Fugara.
Uneori ma mai pierd pe carare. Uneori sunt Roxanne de-a dreptul. Zambesc nerusinat si ma port asisderea.
Nu, in Uk nu il pot regasi pe Stefan. Doar pot redescoperi sensuri de viata.
In Uk mi-am recatigat un prieten din tara. E aici pe blogosfera. Se joaca frumos. A fost cel care mi l-a adus pe Stefan prima data. Fara sa stie.
Imi face bine cand imi amintesc ca trebuie sa scriu despre Stefan. Va trebui sa spun tot. Si ceea ce nu stiu. Mai Gia, mai...De ce nu ma tin de asta?
Tuesday February 5, 2008 - 03:25am
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.