Il suna pe prietenul ei dintotdeauna pentru ca se simtea fericita, acum, cu toata dragostea alaturi de ea, la miez de noapte. Se simtea bine fara iubit. Doar cu Iubitul in ea.
“Mie nu imi dai nimic?”
“Sigur.” Si ii duse la gura o bucata de chec ieftin cumparat de la supermarket. Apoi mesteca si ea, uitandu-se din autobuz aiurea, ori catre farurile masinilor, ori catre felinarele aprinse de-a lungul bulevardului din fata Casei Scanteii.
Iti stralucesc ochii. Spune-mi cuvinte-spunea gandul. Avea aceiasi ochi, aceeasi privire, de semineu.
Tamplele o dureau ca si cand ar fi baut mult vin. Rosu. Bause doar doua cafele negre, tari ca si ea. Pe spatele ei se nascuse trupul lui Stefan. Venise toamna. Nesigure, mainile lui devenisera aproape aprige. In palma lui umbreau castanii si umerii ei
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.