Stefan

cu Stefan incepu totul
Nici nu vroia sa isi aminteasca cum a inceput totul..Toata gluma vietii ei, tot scenariul nebunesc porni de Stefan. Stefan aparu cand ea avea 17 ani si cand el ii spuse."Sunt sigur ca mi-ai spune ce i-ar spune Ilenei lui Stefan...". si atunci facu ochii mari si isi dadu seama ca da, il iubea pe Stefan, cel mai frumos din spatiul copilariei ei era Stefan, al Noptii de Sanziene. Il dorea pe Stefan, era sigura ca intr-o zi il va gasi. Si zambi.Nu stia ca Stefan era in fiecare zi si pe toate strazile ascunse.
Stefan mergea cu autobuzul si autobuzul mergea cu ea; sarutau autobuzul, luau rotile in brate si se infasurau din mers in dragoste.
O stranse deodata de mana cu putere, o inclestase de aproape I se facu frica. Mainile lui erau acum de copac urias de pe strada Mihaileanu. Incepu nu sa o priveasca, sa o strapunga urias, cu privirea. “Trebuie sa cobori”.Te indepartezi prea mult de Spatiul tau.”
“Hai sa ne mai iubim o statie. La gara cobor”, zise Stefan. Si gara aluneca la fel, in alt spatiu, unde nu se iubisera niciodat. Un spatiu unde noul ei colocatar se iubea, probabil cu iubita lui de atunci. Atunci cand iubea.Si odata cu Stefan se rupse prima data in doua.
Isi amintea si acum strazile reci pe care le strabatea sa il caute pe el, Stefanul ei, in labirintul La tiganci, si in loc de asta intalni un strain. Apoi ajunse intr-acolo, catre omul cu parul alb, puternic, sa-i scrie povestea in gazeta. Si ea era cu trupul alb pe atunci.Biroul cu usile captusite din piele ii captusira si ei trupul. Era adevarat. Fusese vina ei. Nu ar fi trebuit sa mai creada niciodata nici in ochi, nici in brate, nici in sarut. Vroia sa se transforme in afara timpului magic. Asa ca accepta atingerea de whisky libidinos. Dupa care vru sa plece. Credea ca se mai putea pedepsi in limitele decise de ea. In cateva minute avea sa inteleaga ce inseamna sa te rupi in doua, si cu sufletul, si cu trupul, dar mai ales cu visele.Si ca intr-un fel misterios o parte din ea isi decise dintr-o data si brusc intregul destin.
Barbatul se inchina dupa ce savarsise sacrilegiul.
“Doamne ajuta..”
Ea isi sterse lacrimile.Si zambi ca sa fie inca frumoasa. Cobori pierduta scarile si isi spuse ca iata ca incepe Destinul ei, de amanta.Urca in mercedesul scump care o duse pana la o intersectie, aproape de Plantelor. Nu voia sa se intoarca acasa. Ar fi vrut sa se piarda printre cladirile vechi si mizere de pe Armeneasca, decat sa se intoarca acasa. Soarele asfintise si stia ca nu avea nici un prieten, nici un iubit, nici o mama care sa o apere. Acum era femeie. Trebuia sa se descurce oricum ar fi. Noaptea aceea se sterse insa din mintea ei.
Probabil ca a ajuns, acasa, intr-o casa alcoolizata al tatalui ei, se intampla ce se intampla in povestile tipice. Isi amintise, dintr-o data, numai rasaritul, care venise numaidecat dupa apus, dar intr-un fel la fel de trist si ca se intoarse pe acelasi strazi care ii strivisera sufletul. Vazu ca prin ceata ca cineva a luat-o in brate. Si acela nu era Stefan al ei. Era un om mult mai bolnav decat ea, cu care avea sa danseze un tango trist pe Mihaileanu.fratele geaman al primului ei Stefan. asta e povestea inceputului de nenoroc. Dar ii placea atat de mult sa danseze. era fericita. Si parca libera.
Mai sunt cateva zile pana la intoarcerea in cartierul musulman din Manchester. Singura femeie fara val de acolo. El nu veni. ca intotdeauna l-a asteptat. cu sufletul dezbracat alerga spre el. Nu cu trupul.
Nu stiu de ce, dar m-am eliberat din nou. sunt fericita.
Tags: sanziene
Saturday January 5, 2008 - 12:30pm (EET) Permanent Link