muzica de pian

Cum o chema?
Da, se gandi el o clipa, de ce vrei sa stii?
Hai, mai, spune, te rog.
Adriana..., raspunse repede.
Ce nume frumos!

Da, nume de mare, adauga el visator.. Adriana, Adriatica. Se juca duios cu numele, peste gelozia ei, dar nu o facea cu rautate, ci din obisnuinta, dar cu voce tare.
Visa si ea la femeia din Picioarele serpoaicei, cartea care o stigmatiza in viata lui. vasazica Adriana, gandi ea.
O mai iubesti? intreba ea desi dupa doi ani Adriana era cu ei inca, in aceeasi camera si in bocancii lui cand treceau tristi pragul.
Nu, spuse el intepat.M-am spalat pe maini de povestea asta'' si isi scutura mainile dureros, dar cuvantul parca ramase cusut pe ele, si dorul lui se auzea scancind.
apoi se facu liniste. Se gandeau. Ea se cuibari mai adanc in bratele lui sa-i mangaie durerea. fereastra lor era deasupra patului asa incat puteau auzi cum greierii pornisera sa cante, frumos, dar in tacere. Pamantul reavan, tufos, mirosea a nou.Perdele albe cadeau ca zanele in odaia mica, indestulata de borcanele de mancare si cuvintele lor.Se simtea in siguranta. Patul verzuliu si vechi nu dormea. Isi scria si el povestea.
Peste foarte multi ani, ea nu va putea dormi deloc. Si intr-o zi o sa scrie povestea Adrianei, cea cu mainile increnguite pe pian.
Dar pana atunci, dorul ei suna. pe telefonul lui...
Alo?
Da, spuneti va rog. Raspunsul lui cadea rece pe o muzica frumoasa de pian.
Alo? spuse si ea tematoare.
ALO? apoi mai aspru....Alo? ...si inca pierdut.. Alo? el se facu ca nu aude si apoi inchise.
O suna dupa cateva minute. Muzica tacuse.
Zi, mai...
Pai....ce muzica frumoasa
Ce muzica/?Esti nebuna...

Nu era intr-u totul. Dar era mai comod asa.
in cafenea se canta muzica de pian ...A, la radio,.......frumoasa.
UFFF, ACUM OCHII I SE DEZLIPISERA DE-A BINELE. e frig aici si ghici? ploua.
Lumea se rupse in doua intre ei. Ea era deja aproape de Australia.




Wednesday July 16, 2008 - 06:02am (EEST