Valceaua mea cu doua ape
Intr-una m-ai scaldat
in alta m-ai smintit
otravindu-ma cu broaste.
Acum o luntre ponosita sunt
ma scurg adanc , ma razui
ma desfac razand,
oftez cu sare pana tac.
printre alge urate
pe limba si auz
doar vreme rea mai sunt.
eu nu sunt scoica
ci doar
lemn.
nici pat cu drag de lemn
doar vreascuri .
din luntre si pe ape
ma sufoc.
mi-e sete de pamant si
foc
sa ard iutit doar de-oi putea,
de nu
copac la loc sa fiu.
nici minunat,
doar frunze vreau,
si pasari
pana se scurge tot, prin vene,
cand nu eram
ci doar cantam.
firave fire de pamant arat.
Un mar galbui cu plete
ar fi desigur mult prea mult.
Wednesday July 9, 2008 - 05:46am (
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.