sunt confuza...aseara a fost noaptea de sanziene....Si l-am visat pe Stefan... era intruchipat de L., A., si C.. Sunt confuza cine e iubitul meu ce-mi pune flori in par. Trebuie sa fie o greseala de soft. Sunt trei. Si L. chiar nu are cum sa fie. Spune-mi ca in noaptea asta sunt Sanzienele. A. era cel care imi spunea ca trebuie sa imi pun busuioc sub perna.Nu am busuioc. ooof
Una peste alta mi-e dor de ma dor rinichii de Petricel.Nu m-am odihnit de secole.
Am intalnit o fata in manchester libray, o fata frumoasa ca o stepa. E din Kurdistan, are o alunita deasupra buzei si parul matasos , negru. Era in toaleta. Si prietena ei isi zgandarea monstruozitatile rosii de pe frunte cand am atentionat-o about what could happen.. Prietena ei, Snow White. mi-a zambit si a inceput sa vorbeasca la fel de mult ca mine.
O fata frumoasa, pe care nu as prezenta-o nici unui barbat. as pastra-o pentru mine
Am vrut sa trimit mesajul asta si m-am razgandit, pt ca sunt de acum si rationala, stiu ca nu inseamna nimic. ....Mi-e dor de ghiveci, si de bicicleta zburand in piata Quito si de tricoul albastru deschis pe post de pijama, de noapte, pe strada Atena. Pijama albastra, inaltatoare si radacinoasa. Mi-e dor sa imi fie teama de cainii polari de pe Washington si sa te astept pana dupa miezul noptii pe o piatra rece sa apari inaripat pe doua roti de la birou. Mi-e dor de inceputul strain si incert cand te-am asteptat pe Paris langa guvern sa apari caci nu mai stiam strada primei vizite in universul de jazz subpamantean. si adormind printre frunze aproape visand ca te-am vazut tot inaripat, pe atunci eram doar pribeaga.Si fara sa am curajul sa te fi oprit m-am intors pe jos lugubru la lilieci intr-o casa a presei libere cu canapea jumulita. dormind tremurand. Si cand ciopartita de vise ma aparai de cosmaruri ca un zid chinezesc in primul meu acoperis, Si cand ne uitam la mini televizorul alb negru. si cand am facut dragoste intr-o dimineata taioasa de 1 ianuarie in camaruta de cativa pasi concertand cu Viena inceputului de an. Mi-e dor de magazinul Victoria, semnul buneivestiri, de unde ma sunai sa ma intrebi cand vii acasa, mai mu? ca am facut ghiveci,...mi-e dor de primul meu acasa, tu instalator de lumini nemaivazute , pe langa fereastra. Fereastra mea catre cer.
P.S Mi-e dor de ghiveci, simplu. Si cu vinete din suflet, prelungi si atoase.
Wednesday June 25, 2008 - 01:48am (EEST
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.