once upon a time somebody loved me....once upon a time

Boooooring

Plangea in hohote ca sa acopere toata realitatea lumii. plangea cu sughituri innamolite. plangea ca dupa un razboi in care a ramas fara un picior sau fara o mana. ''Stop it, stop it!''. Incerca sa inchida suferinta asa ca izbucni si mai tare, ca un copil. ''Stop it, stop it!'' spuse glasul autoritar. Ca sa nu o auda strainul fara un picior, sughita lacrimile in interior.


Nu se mai auzea nimic decat obrajii ii erau plansi pana la umar si el incerca sa ii sarute, in liniste , ca sa nu porneasca furtuna.


Nu mai era nimeni. De fapt.


De dragul propriilor noastre experiente AVANGARDISTE, uneori ii uitam pe cei dragi. Ca sunt.

''Buburuza, ceai sau cafea?'', striga el din capul scarilor.

''Mai si intrebi...parca nu stii. Ceai si cafea'', tipa ea ca un copil rasfatat.


In acelasi timp ii infasura si pachetelul pentru scoala.


Ea de fapt mergea la cele trei slujbe sau la facultate. apoi la iubitul ei. 'Cu ochii incetosati, simti cum cineva o incalta cu ciorapi, apoi cu bocanci, apoi o leaga la sireturi, frumos, egal. ''Azi o sa ploua. Sa iti dau umbrela.'' ''ok'' ''da de maine se incalzeste iara. O chem pe mama sa stea in locul meu si ne plimbam daca vrei.'' ''Tu crezi ca eu am timp de plimbari'', ii puse ea la punct imaginatia. Era doar weekend, in care ea vroia totusi sa ii lase spatiu Lui sa citeasca, sa respire, si el, ca omul. E greu pentru un literat sa locuiasca cu o fasneata intr-o camaruta. ''ok, vin.'' Apoi inghiti pe nerasuflate cele doua cesti, infuleca bucatele patrate, prinse ghiozdanul si alerga ca nebuna pe scari. ''Ma grabeeeesc''. ''Umbrelaaaa...'' afara ploua cu galeata, asa ca se inntoarse plouata sa o ia. ''Borrrring...''


Intr-o buna zi Rares pleca intr-o alta lume. De tot. Neasteptat.Sa simta si ea cum e sa fii singur. De tot. so...cei care spun boooooring, think about it.


Se uita impietrita la picioarele lui muschiuloase, de fotbalist, in pantalonii scurti rosii. Si adidasii Adidas dupa care suspinase un an sa si-i cumpere il incaltau trist. mai sus pe langa sold degetele stateau inclestate parca vrand sa mai apuce o data lumea intreaga. Segoya gigantoia. Bratele erau calde. ''E inca in viata'', izbucni brusc. Toti se uitau beteag. ''A fost ...''apoi inmarmuri iarasi. O cuprinse un tremur rece. Era inceputul sfarsitului si pentru ea. Singura . singura. singura, isi repeta in gand. Dumnezeu e acolo si le vede pe toate. buzele rosii inca erau intredeschise . parca dormea adanc . Se lungi pe podea sa exerseze si ea moartea. odihnitoare.


why dont u listen a record that makes u happy?, asked the stranger.


Not all the things are happy on this world. I sometimes owe him to remember loving me, eating only bread in order to buy for me shoes and blouses. Planning every day how can he make me happy.


Apoi venira si il luara repede. morga. suna urat. urat. nu stiu cuvant mai urat. locul ramase gol. aproape gol. alaturi un carnetel desafcut, cu pagini rupte. si pixul care taiase nervos zeci de numere. incetosat, vazu ca pe ultima foaia un singur numar era sters de doua ori. al unei femei. era suparat pe toata lumea. si pe o Ea.



''du-te si ia diplomatul de sub pat, o auzi pe mama lui susotindu-i nepotului.''

''unde?''

''sub pat.''


Isi aminti cum ii spunea misterios:


''uite asta e cifrul.''

''come on, la ce-ti trebuie cifru? ''

''daca mi se intampla ceva sa stii si tu cifrul.''

''Ce copil esti.''




Nepotul lui pasi grabit si curajos in camera, ridica patul si scoase valiza cu bani. Banii lor de plecare in Australia. Ea aduna hartiile mazgalite de pe jos si se plimba agonic prin camera. Vroia sa le spuna. ''Uite, si portofelul.Pe televizor.''




Langa, poza ei, inramata. Asa era el..ii pusese toate pozele prin camera. Si cand te gandesti ca Petricel ii inapoie toate pozele grabit doar ca sa scape mai repede de ea. Da, Petricel, nu o pretuise deloc. Deloc.



haha, why u laughing? u didn't think I could do it, did u? er.

Lora is beautiful, look at that..why do u say? Am I a genius/ I am the fucking genius...

Statea langa oameni fara substanta. Dar nu mai conta. Lumea e stramba.



Strainul se invartea in loc fericit, dansa pe podeaua abia asezata. O noua podea.

vantul batea tare si un fum negru, innecacios,innegrea copacii.


cand il vazu venind, plutea, avea intr-o mana un buchet mare de trandafiri . Pe cealalta o tinea misterios la piept. acoperea teancul de 10.000.


''Stii, ai putea sa vinzi casa si sa iei jumatate, ii sugera ea. Asa, poate vin. La o adica sa incepem o afacere ceva acolo.''

Lacomie sau inca un motiv sa nu plece.

O idee excelenta. Da eu nu ma pricep la afaceri. sigur, tu esti desteapta. doar de asta te-am ales.

Bineinteles. Bineinteles.

''Da poti sa nu mai mananci cu degetele, te rog? suntem la restaurant, remember.''


Ce urata era.


Da ai lui si mai urati.


''Stii ceva de bani?''


''DA , SIGUR, SUNT PE CARD, IN PORTOFEL, CHIAR PE TELEVIZOR.''
apoi ea pleca la demisol si el o urma. Un fluture locui cu ea inca cinci zile, in ciuda eforturilor ei disperate de a-l alunga. uneori nici nu mai era. Seara, atunci cand citea. Dimineata o trezea energic si surprinzator.



Ea veni la inmormantare intr-o bluza rosie, cu sanii mari, pe jumatate dezveliti si tocuri infatuate. Veni si mi se prezenta. Era adica Ea.
''Stii, cu cateva zile inainte, cand Rares imi telefona se planse de dureri de cap. Vroia sa vina la mine sa vorbim. Eram prieteni buni. Nu stiai?''

''Da, stiu, te iubea'', imi zambi. . Nu stiam de ce aparuse acolo.
Era Zaraza Miciurinului. Avea nevoie de trup de femeie serpuitor.
dar absenta lui de dinaintea mortii, din zorii foarte intunecosi ai zilei de duminica. Era Sfanta Elena, numele mamei lui, care isi pierdea astfel al doilea copil, inca tanar.



Aerul rece si fumuriu. CAINELE SE LUNGISE LENES, iar strainul se gandea lungit si el pe podea la constructie. Eu trebuia sa continui intr-un fel. FARA NIMENI. Tags: rares



Tuesday June 17, 2008 - 03:38pm