tandrul
un alt adevar, la fel de adevarat ca celalalt, este ca mi-e frica. Nu am fost niciodata mai singura ca acum. Adevarul nu e absolut. Nu ma plang de singuratate si nu astept de fapt pe nici un el. Mi-a ajuns. Nu astept dragostea aia din povesti, am pierdut-o. dar imi doresc sa traiesi bucuria pasiunii. De o zi.

Nu prea mai am nimic. Nici nimic de pierdut. asta e.
Si da. nu mai suport oamenii. da ii tin sub observatie.


Adevarul e ca mi-am pierdut tandretea . Tandretea mea draga, un umar pistruiat pe care ma odihneam noaptea la soare. de atunci e ca si cum as avea un cutit in inima.am inceput sa am probleme de respiratie, si nu metaforic spun asta, si am inceput sa oftez ca jivinele. de tristete nu pot sa inghit uneori. si inclestarea e singura mea arma.
As vrea sa ma plang doar pe un blog insipid si stupid ca al meu, mie insami. Si atat. Sa imi macin tristetile si sa ma macin eventual. Si daca se leaga cineva de mine dau delete si gata.
Nu vreau sfaturi, nu vreau chestii de genul...U should...nu vreau intrebari miloase..Da cum o mai duci.....Ce, sunt ei in locul meu? ce stiu ei? fiecare sa isi vada de viata lui.
Tin un fel de jurnal aici pentru ca sunt pe drumuri si obisnuiesc sa pierd hartoagele.altfel imi place sa scriu la computer. Zgomotul tastaturii imi tine de urat.E elegant. si armonios. Nu tandru.


Friday July 11, 2008 - 02:58am (EEST)