Ei
Intre nord si sud nu se mai afla nimic.

Decat o panza de cer, bleaga, zdrentuita,

fara Dumnezeu.

Dumnezeu, saracu, plangea parasit,

chiar si de el insusi,

vaslind intr-o barca in largul galaxiei.


Nu se mai intoarce niciodata la oamenii aia.


Nu mai avea nici puterea de a crea ceva mai acatarii.

Il batusera si il renegasera pana la epuizare.

Stia ca mai sunt oameni slabi, in nevoie,

dar ce putea face el?

Sa isi poarta singuri de grija.

Gata, he is out.

Nici macar nu se uita in urma,

sa vada cum femeile cu scancii in brate

intindeau mainile catre el,

lacrimand.



Nu stia unde se duce...

poate catre un spatiu necunoscut de el,

cu un alt Dumnezeu.

In urma lui, oamenii mari se bateau cu mainile in piept

ca sunt Dumnezei

si se luau la intrecere care sa traiasca mai activ,

mai competitiv,

calcand peste cadavre.

Toti vroiau sa fie Ei.


Ps si Backround apocaliptic: Barbados rum, 43 degrees.I am a real man, man. Even if I envy John Wayne.


Wednesday November 19, 2008 - 02:31am (EET