inghetul

Dadu ocol blocului roscovan, apoi se pierdu pe stradutele cu blocuri mai mici si mai cuminti. Blocurile mici aveau fiecare gradini pline, verzi, si ascundeau intr-insele mistere si oameni asezati.. Cauta insa un bloc cu o bancuta acoperita de trandafiri, unde sa nu o gaseasca nimeni si sa se poata odihni,caci ghiozdanul greu o cocosase si era cald si parca si sete.

Spatiul era ascuns intr-un unghi oaches de 90 de grade si se bucura de adancitura. Se aseza intr-un colt al ei, cu mainile impreunate si talpile apropiate, sa nu deranjeze, sa nu faca zgomot, caci oamenii dormeau. Era ora pranzului.Si isi gasi o preocupare interesanta uitandu-se la frunze. Erau colorate frumos, in verde viu, altele in verde mustar, altele in verde artagos, puternic, altele in verde fript de soare. Prin bolta de frunze si trandafiri isi faceau loc si dare de lumini taioase si se uita spre ele cum curgeau incet si sigur si pe o stinghie de bancuta, ba pe bratul ei drept, sau pe cateva frunze leganate de un vanticel lin, frumos, care parca glasuia sub forma de poveste.

De undeva de sus, auzi cateva oale trezindu-se si se gandi la o femeie frumoasa care punea la incalzit supa cu galusti. Cat ei isi puneau in ordine caietele pe birou.

Da apoi iarasi nu se mai auzi nimic.Trebuia sa fie tot pranz. Oare cat era ceasul? Trecuse un ceas, doua, sau trei? Vroia sa se faca tarziu, da cu cat timpul trecea, parca dara de lumina de pe bratul drept palea, si nu mai simti mangaierea tandra a culorii galbene. Incepuse si frunzele sa se inghesuie unele intr-altele de la racoare.Parca i se facuse somn si banca nu avea nici macar spatar. Asa ca incepuse sa numere din doi in doi sa afle cat e timpul.Oamenii incepusera sa iasa din bloc si se uitau la ea ciudat. Adica de ce statea ea acolo, cu ghiozdanul,tam nesam, pe banca lor?Si se intorceau apoi ba cu cate o paine, ba cu cate o sticla de lapte in sacosa de rapita, ba cu cate o sticla de bere. Pesemne ca era meci. In rest nu erau multi copii.Copiii isi faceau lectiile sau poate era un bloc fara copii.Mai stii?

Se gandi cu groaza ca acum, printre frunzele incruntate nu mai trecea nici o raza, ci doar aerul rece si cate o vrabie. Adica se facea tarziu.Sa fi fost sapte sau opt? Poate doar sase. Si incepu sa numere iar. Ar fi vrut sa plece, dar unde?

Isi deschise ghiozdanul si scoase plansa cu desenul ei apos. Uf, ce desen urat, i-ar fi fost rusine sa il arate lui tataitu. Tataitu era pictor adevarat. Si putea sa arate in culori orice.Ea nici la asta nu se pricepea. Ocoli cu degetele cartea de matematica. Avea teme si inca multe exercitii la matematica. Ce sa faca daca nu intelegea matematica....ce sa faca?De la matematica i se tragea... Daca ar fi stiut si matematica, viata ar fi fost mai usoara.Acum nu ar mai fi stat ascunsa. Si daca ar fi stiut si matematica crezi ca ei ar fi fost mai buni?Hmmm, sigur .

Ii placeau etichetele de pe caiete. Cel mai mult.Si caietul de expresii.Asa ca citi cateva expresii despre iarna.Iarna era frumoasa pentru ca venea Mos Gerila.Chiar daca pe Uverturii venea sigur numai cu putine, niciodata cu o minge sau o jucarie, stia ca Mos Gerila era un mos bun, cu barba, care iubea toti copiii, deci intelept. Si acu doi ani, la tataia, cand sosi si Mos Cristache de la Brasov si facura toti impreuna cozonac si spusera snoave si rasera...of, ce frumos, dimineata descoperi sub brad un cadou impachetat frumos,cu funda. Era intr-insul o salopeta rosie,in carouri, din stofa matasoasa, si un pulover alb cu inimioare albastre.Da mai era mult pana atunci.

Daca tataitu nu s-ar fi dus atunci la Mehadia sa bea bere cu femeia aia rea si negricioasa, si cu sanii mari, s-ar fi putut duce inca la el.Da de acum femeia aia rea stapanea casa lui. Sice casa frumoasa, cu picturi si cesti de portelan si papusa neagra.

Se facuse intuneric de-a binelea cand cineva parca o intreba...''Da tu ce faci aici?'''

Tresari. Era o silueta fara chip, asa ca isi insfaca ghiozdanul greu si o o lua la goana. Alerga cu respiratia stransa,printre blocurile mici pana cand iesi la un ochi de strada cu autobuze. In colt, blocul ei se inalta falnic si mandru si nemilos. Deschise usa grea, scartaitoare, urca scarile patru, si apoi inca patru, pana la lift. Apoi se razgandi si iesi in graba.Mai privi o data blocul si autobuzele, asa ca isi facu curaj si pasi iar in bloc. Luminile erau stinse acum. Statu asa pe intuneric si astepta.



Ea venise, si el ii aruncase culorile. Si erau zece ani, si el nu vazuse niciodata culorile ei. Avea mai multe nuante de albastru si de mov, si de rosu, si el ii spuse lucruri atat de gonite si de Piatra, ca si cand nu ar fi fost colorat niciodata. Ca si cand nu ar fi trebuit sa Fie, Niciodata, ea si culorile ei.Omule, nevazutule, spune-mi drept, tu stii ce este dragostea, adica aceea adevarata? Nu cea care se schimba cum se schimba tendintele.....

Eu, stiu ce este recunostinta. Tu ce stii despre lumi? Cum se iubesc lumile?


P.S Urla de parca urlau caii nefericiti in ea

si dezpintenati.

Urlau pintenii.


Urlau copacii

cu radacinile smulse,

urlau Sufletele fripte

cu fierul ros

urlau padurile defrisate,
urlau pasarile fara cuib,
urlau zarile sparte,
urla cerul batut, umilit,
de oameni fara Dumnezeu.


urlau trenurile din roti ferecate,
urla marea fara stanci.

urlau muntii cu crestele sfaramate
urlau craterele de pe Venus,
urla ceasul fara timp.

urlau degetele si umerii,
urlau inimile si sexul,
urlau ochii,
urlau ochii.


Urlau fara sa mai vada.
In liniste, urla pamantul de sub talpi.




Urla cizma, urla cizma,
urla ghiveciul cu vinete,
urlau cartofii, urla pamantul.


urla sexul, urla sufletul, urlau ochii, urlau toatele
in toracele foarte mic, ghemuit.
urla urletul.


Inima i-o mancasera cuvintele si necuvintele.
Urlau cuvintele.
Plecati, sa nu va mai stiu.
Urlet.
Nimicul.

http://uk.youtube.com/watch?v=Q5UrVdvk1A


Intai ii inghetase sufletul, abia apoi picioarele. Apoi ii ingheta si urletul. O liniste surda si tampa, de intelegere.Din cand in cand se mai umfla si mai izbea. Apoi se garbovea si nu mai spunea nimic. Ca in filmele de groaza cand pesonajul negativ si urat mai misca si a doua oara, si a treia oara, dupa big bang, cand toti ceilalti credeau ca nu mai misca.

Eu sunt personajul rau. Si filmele se termina totusi cu happy end.

Monday January 5, 2009 - 10:14pm