binete mentala
">leruidor

Cel mai frumos nu am dansat, totusi, decat in gand.


Da, sunt moldoveanca si sunt foarte mandra ca vin de pe la Stefan.

Intotdeauna m-am simtit o dezradacinata, o emigranta, fara cuib. De cand eram copil dormeam prin case straine. Tata nu m-a iertat niciodata ca el a fost infiat si trimis la Bucuresti pentru o viata mai buna.

Bucurestiul mi-l picta tataitul, il gustam in gogosile de la Matache si il miroseam alene in barcile din Cismigiu, dar dealurile rasfirate si prasite, papusile din papusoi, cucuruzul, erau universul meu fantastic.
Vacantele in nordul Moldovei, la rudele sarace, erau bogate in plopi subtirateci, si linistiti, desi leganati de vantul seecetos. Dincolo de dealuri erau lupile si vulpile sirete. Nu ma aventuram pana acolo, doar pana la mlastinile cu serpi uriasi indrazneam.

Ah, ce gust aveau ouale prajite ale Mamei MARIA. Aveam multe mame acolo, puternice, cu mainile arse de soare la munca campului.DAr ce gust avea borsul de fasole apoi.
Mama, era departe, si cand era aproape, in capitala. Nu ma putea lua in brate, terorizata de gelozia tatalui. Nu avea importanta. Aveam culori. Pictam merele Moldovei..Si o negresa exotica, nascuta dincolo de dealurile Moldovei.

Eh, si La Medeleni. Mereu m-am visat Olguta. Iar tataia cel vitreg ma mintea ca eu sunt fiica lui Stefan cel Mare, de dintotdeauna. Aveam cativa ani cand el ma invata istorie si imi cumpara drept multumire prajituri Oana.

Cei mai fericiti ani ai mei au fost atunci, o perioada scurta. Si tata era gelos, caci el nu se bucurase, copil fiind, de povestile tatalui adoptiv, un tata calator, sef, sef de trenuri, cu plecari catre toate lumile.


Tataitul meu punea pick-upul cu Pasarea maiastra, Sarea in bucate si Ileana Cosanzeana in fiece seara, si apoi povestea el, paaana in zori asternea cuvinte pe fruntea mea. Dimineata imi pregatea dumicati de paine cu unt si gem de visine, culese tot de acolo, din Moldova. Tataitul meu avea si palarii si basc, si nenumarate perechi de pantofi, si costume minunate. Si el mai facea si cozonaci cu gust de poveste.

Iarna, ma traversa Bucurestiul in sanie, in vizite pe la Zarazele lui, unde capatam si alte dulceturi. Prin nameti ma petrecea inapoi, acasa, unde ne intindeam fulguiti picioarele pe usa cuptorului incalzit.

Si asteptam in taina povestile lui, cu gandul la dealurile negre ale Moldovei.