DIN DRAGOSTE
Cersetorul fara picioare zambea satisfacut la incheierea unei zile de munca toride din centrul Bucurestiului. Cand Aneta trecu pe langa el, una din prostituatele preferate, ii intinse cateva hartii de zece mii de lei: “Un pachet si o sticla de coca cola la un litru jumate..” Aceasta ii zambi prieteneste si se indeparta grabita. Era intr-o pauza de o tigara. Alaturi, o femeie cu o rochie inflorata se lasa imbratisata pasional de un barbat obisnuit, imbracat la costum, cumsecade, cu slujba de birou. Erau, pare-se la o a doua intalnire.



M-am uitat la frunze si a inceput sa ploua mai tare. Pamantul cerea ploaie sa-I stinga supararea. In mine totul simteam subrezit. Zaceam de durere. Bucati din trupul meu se imbranceau haotic unele intr-altele, maselele in falci, oasele se infigeau barbar in pulpe, in interiorul pantecului se adapostisera sexul, coapsele. Ma invelisem ca si cum as fi vrut sa-mi bandajez tot trupul si sa imi fac cald. O muzica de pian rascolit se auzea iarasi din cladirea de alaturi, Apoi cratite si oale si dorinta mea de a sta dreapta. Intr-un sfarsit, cerul ploua atat de tare de para ar fi vrut sa rupa pamantul in doua.




“Asa sunteti toti,de nemultumit. De ce ? Nu Inteleg.” “Cred ca asa m-a facut mama.” Uneori are pofta. Alteori nu. E infioratoare. Zice ca o gadil cu mustata, ca am prea multa saliva. Nu stiu. Doar sa intru si atat e… aiurea.


Mi-e gura plina de un gust strain. Nu o simt ca altadata, apa de izvor, gura. Probabil ca am baut prea multa Fanta. Si el se arunca cu toata goliciunea peste ea, in ea. “Stii cat de bine e aici, pe pantecul asta, in cuib. Atat de moale. Mai bine n-ai sti. E bine sa nu stii. Pentru ca altfel o sa-ti para rau ca nu stai tu, aici, cu fata afundata in minune. Ce bine e!” Si el isi afunda ochiii, buzele, in pantecul ei. Era o atingere atat de calda ca si cum ai manca paine calda, ca si cum ai privi soarele afundat in iarba, alaturi de o vaca. “Asta e? Ce frumos e! exclama el, aproape miscat. Vreau sa-l sarut.” Se simtea bine fara iubit. Doar cu Iubitul in ea.



Nimeni nu-I mai sarutase buricul asa, cu atata entuziasm. Nimeni nu-I mai acordase atata importanta, decat ea, atunci, cand dansa. Acum era toropita de placere. Buzele astea straine si reci care de-abia ii atinse buzele, erau acum atat de calde pe pantecul ei. Si se aseza cu capul pe el ca pe un camp. Apoi incepu sa o rascoleasca, sa o sarute furtunos, asa, cum ea n-ar fi vrut.. Mai jos, un pic mai jos, acolo unde capul unui barbat se pleaca cel mai frumos. De-abia acum facea o plecaciune adevarata elegantei ei. Nu-l lasa. Se trase de sub el cu repeziciune. Telefonul acesta nu-l suporta. Era ca si and cineva ar fi calcat-o pe suflet, pe trup, si apoi ar fi sugrumat-o. Nu mai putea respire. Mesajul se rostogolea asa, nedrept, sec, rece: ”Ce ai?”

Spune-mi ce-ai facut astazi. Ba nu. Scrii. Incerca sa-I miroasa pieptul. Mirosea a ceai de musetel. Se cuibari la pieptul lui si vru sa se odihneasca. Era atat de obosita. Cand il vazu alergand spre ea, ii paru rau totusi ca veni. I se facu cumplit de dor de el. Ca de o biserica. Da. El era ca o pajiste pentru ea. Trebuia sa fuga sa se ascunda. De ce sa-l oboseasca si pe el? Nu raspunse la telefon.
“Te iubeste?” “Da. Adica asa simt, asa vad, asa este. Cu siguranta.”