shubi do
Cel care plangea pe genunchii ei cand o durea, era acum intr-o cripta. Pe o funda alba nu pastra cu sine, cu spiritul lui, decat un nume.
Acum, e randul ei sa accepte tot, orice ar fi.
Pe langa durere, o iesire, IN LUME.
In care sufletUL i se scurgea de pofta dupa costitele delicioase ale Brendei si Graham. Aici oamenii nu impart cu ceilalti.
Mi-e foame.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.