uneori se aseza pe prispa si plangea cu tot sufletul. nu o auzea nimeni. casa ei era stinghera si nu avea pereti. din vis. plansul ei era din margaritar, ca sa inebuneasca iarba cand se cuprindea de miros. asa ar fi vrut sa fie macar ca in poveste. margaritare de suflet.
singura. si nu suporta singuratatea vesteda.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.