">pastStrazile respirau tot umede printre copacii cu crengi lungi si subtiri. Din inaltimi, ele strajuiau garajul . In mijlocul garajului se odihneau un scaun inalt,un taxi vechi tipic englezesc, si o masina ciudata, verde. Un colt al garajului era acoperit cu perdele galbene care fumegau si ele odata cu vantul. Dincolo de garaj era o parcare prelunga cu masini linistite si un autocar, mereu acelasi. iN casa cu peretii gri si vernil, si calutul din lemn, gemetele noului venit din camera alaturata, se auzeau din cand in cand, dureroase. O dureau si pe ea, pentru ca astfel, isi putea auzi propriile gemete care o oboseau in interior, si o zdruncinau, pana sub oase. El, isi plangea piciorul zdrobit. Ea era obosita, dar era confortabil acum, la margine de lume, sa fie tinuta prizoniera aici.
Singurul ei prieten era cerul tot mai gri, vazut dintre pereti si nici nu ar fi vrut altceva. Era speriata de lumea asta miscatoare cu ambitii fara scrupule. Cu trupul inert si sufletul schingiuit, astepta un gand. care sa o faca sa se elibereze. un singur gand senin, care nu ar fi putut veni de la nimeni altcineva decat poate de la marele zeu, sau de la RARES . Rares era mort, dar inca prin preajma. Inca isi amintea privirea multimii care il petrecea''...tu...tu...l-ai omorat. Are sa vina si randul tau.'' ZAMBEA.
Blestemul e sa traiesti cu un tine care te impovareaza pana te striveste cu totul.
El, traia amuzant, printre bancuri.
''Am lucruri de facut''.
Scarile urcau catre ea impreuna cu noul ei stapan.. avea un stapan. Crud. Gemetele strainului cutremurau peretii.
Asa e viata uneori. zgomotoasa.