Ilinca

''iarta-ma''...' ar mai fi vrut sa spuna si altele dar isi inghiti cuvintele ca si cum ai inghiti aer rece in viscol. repede. din nevoie si taios, cu teama sa nu racesti .

tresari in pat simtind atingerea uriasa a soarecelui.tinea pumnii stransi incercand sa-i umple cu ceva. genunchii incovoiati pe piept imbratisandu-se. asa cum dormea cand era mica.cand noptile nu se mai terminau si tresarea la zgomotul lasat de vreun tomberon daramat de o pisica infometata. patul era o scandura goala, dureroasa. usa camerei ei era baricadata cu doua scaune.

Ilinca era au pair acum si muncea pe 80 de lire pe saptamana. Dar era linistita si avea un altfel de scop in aceasta perioada. Sa obtina blue cardul.

Ilinca avea o dantura alba, perfecta. Lucrata de un japonez libidinos in Tokio, pe care tot l-a dus cu vorba si pentru care nu a mai platit nici un fel de factura. Nici macar in natura. Fata cu plete blonde zambea larg, stralucind. Acum isi dadea seama ca gresise cand i-a dat mai mult de 25. Era un soi de tristete care o obosise, tristete de care nici ea nu-si dadea seama ca o mai purta modul evident.Acum insa, zambetul ucigator de frumos, care nu venea de la dinti, ci de la natura ei de a fi, de roscata naturala, vopsita blond ca Marilyn, pentru a-se educa frumusetea erotica, o zugravea ca pe o pustoaica copila.
O placea asa, duios, in lumina soarelui si sub umbra cafelei pentru ca era adevarata, asa, ca Dru, putea fi atinsa pe dinauntru fara sa se rusineze si fara sa aiba niscaiva sclifoseli de printesa sau de fata scolita.

Drumi-a salvat viata in noaptea in care balbaiam cuvinte fara sens. A simtit ca trebuie sa ia un taxi si sa vina. Ma intreb de ce in negura dintre cele doua lumi nu l-am sunat pe el. Probabil ca am simtit ca nu are sa vina. Stiu ca Dumnezeu exista. De atunci. O putere miraculoasa care sa te renasca si sa iti dea tie insuti puterea de a te salva. Apoi am plecat.

Imi plac oamenii adevarati, cu drame si zbateri existentiale. Adica acei care au fost incercati cu adevarat de suferinte interioare si care se straduie sa le depaseasca cu demnitate. Duke are un blog jurnal in care nu-si ascunde in spatele barbatiei formale lacrimile sau suferintele psihice ori sufletesti. Mai sunt cativa oameni care sunt in competitie cu ei insisi. Chiar si pe terenul de atletism. Ii admir .


imi plac si oamenii care au depasit nasterea si primii pasi cu greu, singuri, nu oameni care au avut totul si s-au mai adaugat lor insisi cu usurinta.

Nu cred in faza ca'' eram naiva''. Dar ii inteleg disperarea care o aduse acolo. Scenariul putea fi prevazut dar nu si constientizat cu adevarat. Japonezul rotofei o intampina zambind la aeroport, cu amabilitate. Pe drum avusera chiar o conversatie placuta despre perspective. El ii spuse ca aprecia engleza ei si ca au sa faca multi bani impreuna. Cand deschisera usa camerei parca intra intr-un beci. Perdelele trase si japonezul aproape ca o inghionti. ...

cu toate astea, pe el il iubesc cel mai mult, pentru ca uneori stie a-mi primeni sufletul si apa de izvor pe buze-mi este. cu el pot dormi. chiar si numai cu cuvantul lui in brate. pofta buna.ti-e ora mesei
mda, mi-am taiat bratele...ce atatea brate. mars