La brat cu departarile
“Nu avem acelasi drum. E o relatie intamplatoare si temporara”, si buzele se intredeschise sa dezveleasca un zambet cinic, specific oamenilor care nu iubesc.
Intr-o alta seara se oferi sa-i dea sfaturi in legatura cu alegerea unui un alt iubit. “ De ce nu il alegi pe omul acela, e un om bun. Decat pe ceilalti pe care tot ii suni.”

“Mesajul tau m-a surprins.Esti la fel de frumoasa, sau esti si mai si? Ma gandesc sa vizitam padurea, cu putina bere si mici. Ce zici?”
Gandul ca de acum si pana atunci el nu va mai putea dormi ii dadea un tremur si o sclipire in privire. Dupa ce barbatul pe care il iubea rostise adevarul trist, toti anii se transformasera intr-un hau fara tandreturi si memorie, fara dragoste. Cealalta avea sa ramana pentru el frumoasa.
“Tot ce e mai frumos as vrea sa vad”, spuse ea.
“Cele mai frumoase aici sunt apusurile si culorile Dunarii. Si…zambetul tau”.
Cuvintele lui o facuse intr-adevar sa zambeasca. Fugea de omul pe care nu il putu iubi niciodata.
“In asteptarea ta mi voi bea cafeaua zilnic in placintaria Noastra. Si voi Manca o placinta. Mi-e dor de tine, Nora, draga”
''Visezi.Eu nu sunt demna sa intampin visele nimanui.''
“Mi-am amintit de…noi, Nora. De munte si de zapada. De MBL, de primul sarut. Nu gresesc fiindu-mi brusc dor nebun de tine, Nora”
Vorbea fara sa-i pese ca nu-l asculta. Oamenii. Isi creeaza universuri de suflet abstracte. Si le decojesc asa, cum decojesti nucile cu gandul sa faci cozonac.
“Propun ca meniu cafea, gin tonic, pizza, saruturi, soapte, mangaieri. Si sa ne privim in ochi, Nora.''
Eh, suna siropos. Nu se cade. Radea.
“Cand deschizi telefonul suna-ma sau da-mi beep, Nora. Fara teama. Nu sunt suparat. Acum plec spre Buftea. Tine-mi pumnii, macar.”
Orele trecura fantastic de obisnuit. Cat isi iubea camaruta de sub pamant si casetofonul vechi. Cat iubea gradina cu greieri si bocancii lui grei.
“Mai sunt ceva mai mult de 30 de ore pana ne vom revedea. Sunt curios ce simti tu, caci eu sunt fericit, si putin emotionat.''
Sa fuga. Se gandea. De ce nu?
''Pe seara vom bea gin si vom pune la punct detaliile. Cat despre sansa pe care am sperat-o eu… Ma cunosti. Am o rabdare proverbiala, alimentata de credinta in tine, Nora.''
Gresesti. te voi dezamagi. Vei plange poate si vei bea din nou. Mai mult.

“Sunt la mare pe dig voiam sa ti-o fac cadou”
Ce mesaj, simplu, tandru. Inchise usa, stinse lumina de data asta devreme. Nu il mai astepta. Sa vada si El cum e sa bati la o usa in van.
Iar Ramintki facu, asemenea, o calatorie inoportuna. A cata oara?!
Asculta greierii. Se gandi la mare cu greieri si iarba. Planse usor, zambind. Niciodata lucrurile si oamenii nu se potrivesc in astre. Si nici in suflet.