really
Cred ca de fapt asta e ceea ce ne lipseste un spirit american, un spirit pozitiv in ceea ce ne priveste si ceea ce putem fi noi ca natie. Nu, nu suntem mai prejos decat ceilalti si nu e un nationalism desantat acesta pe care il afirm, poate fi argumentat.
Suntem ceea ce suntem si putem fi mai mult. Macar cei care sunt inzestrati cu aptitudini, abilitati, ambitii, dorinta de schimbare , macar ei trebuie sa vada ca realitatile lumii sunt aceleasi. Fiecare are gunoaie pe care si le indeasa sub pres. Sa nu mai asteptam sa ne reprezinte doar tiganii . F iecare dintre noi reprezinta o parghie. Trebuie doar sa constientizam ca suntem si noi la fel de ok printre natii.
Formatorii de opinie ar trebui sa fie preocupati de reale comparatii, iar atunci cand merg in excursii cu insigne in piept sa nu vada doar realitatile afisate, realitatile frumos cultivate pentru ochii lumii sau pe cele istorice. Ar trebui sa surprinda pe retina si realitatile outskirts-ului, lumea obisnuita din afara atractiilor turistice.

Ii poftesc pe analisti sa nu compare o tara cu o alta din calatoriile lor fanteziste, de o saptamana sau doua. Sa locuiasca cateva luni intr-un cartier similar Rahovei din Romania. Ca oameni simpli. Sa mearga sa ia paine dintr-un cartier marginas sau din chiar unul obisnuit. Sa vada cum poti fi sechestrat intr-un Sainsbury de cersetori englezi (asa cum am avut nefericitul ghinion sa mi se intample saptamana trecuta), cum poti fi amenintat cu arma intr-un magazin, cum risca sa ia o sticla in cap de la un oarecare drogat, ziua in amiza mare, cand pur si simplu se plimba pe strada. Sa vada ca dincolo de spatiile verzi cu daffodils, se ascund niste case, si in spatele lor se ascund tot gunoaie, ca in Romania.