cand ii vorbi asa frumos, stelele se urcara pe cer si planse muuult, mult, fara sa stie de data asta de ce.
Peste ani, porni sa il caute in desert. Nu isi calcula insa proviziile corect si nu isi putu continua calatoria.Sub arsita soarelui insa, se transforma intr-o soparla. Nu il mai vazu niciodata. Si nu mai vazu pe nimeni.
Uneori il visa atat de aproape, ca dimineata se trezea cu dureri puternice de cap. Se intampla chiar sa isi pipaie obrazul, acolo unde o sarutase el in somn. De obicei, obrazul ei era sarat.
Nu, nu era campul ei cu flori, era bomboanele ei preferate. Bomboane cubaneze.
mi-e un pic teama cu toate astea din ultima vreme.
ma gandesc la familie. in desert nu traiesc multi oameni.
trupul meu e doar un ceas stricat acum, cu ore ce se prelungesc in cataclisme interioare.
atinge-ma, brusture, ca nu zic nimica.
sigur ca inteapa sau doare.
ma doare tot mai des. Hai, Natalie, hai, inca o data.
tarziu, aruncase si pentru ea un pumn de stele. Stelele sunt foarte frumoase.da.
Tuesday September 2, 2008 - 07:59pm (EEST
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.