Stefan
Pe el il chema A., dar ea il botezase Stefan. Pe iubita lui o chema S, dar el o botezase Mara. Casa lor era desenata si impreunata de el. Pe Nora o impresionase de dragoste cosul imens din rachita, plin cu fructe de toate culorile, frumoase, sanatoase si apetisante. Din cand in cand, mergea sa bea o cafea, cand Mara nu era. Ii era drag sa vada cosul cu fructe. Nu a avut niciodata in gand sa-i desparta, mai ales ca Mara avea sani frumosi. Mergea sa priveasca cum el isi bea cafeaua. Uneori pleca de la job sa viziteze Mihaileanu. Era o straduta ingusta cu oameni care isi smulgeau parul din cap din dragoste si fete care cocotate pe geam, isi amenintau iubitul cu nefiinta.Noaptea. Ziua, era liniste. Se odihneau. Si avea, strada asta, o personalitate cand trista, cand inspumata. Cand fecioara, cand Dyonisos.


Geamul era deschis, daca el nu avea de lucru.''Tre sa apara'', se gandea ea cu ingaduinta. El aparea eventually, si cu un usor semn cu capul, o invita sa urce, repede, sa nu vada alti nebuni. Si urca ca o intrusa.
ce faci? o intreba repede, nervos. Nu din pricina ei.
Bine, zise ea tremurand, incet.
Ma duc sa fac cafea, zise el tremurand, nervos. (Nu pe ea.)
Bine, ii raspunse, ametita.

Canile erau uriase , ei ii era frica sa le priveasca. El intra tavalug cu ele improscand podeaua.
Schimba caseta si punea muzica aia, siropoasa, ce le placea amandurora. Spanish. Nu le era rusine. De muzica.
Taceau. Din cand in cand iar se priveau, si iar se agatau de cani. Canile erau nervoase. (nu din pricina lor, fireste).

Avea doua fotolii tot de el inramate, joase, aproape de podea. Si niste obiecte hand made, toate, organice, infaptuite de el. Cand se simtea singur. Un mester al lucrurilor cu suflet. Sa prinda viata.

Alteori nu era. Ea se plimba de-a lungul si de-a latul cu privirea agatata de mansarda. Si numara copacii. Nu erau multi. Dar erau in general infrunziti.

Mara avea cosul cu fructe si flori proaspete in fiecare sambata. Ei locuiau pe Mihaileanu, in Foisor, aproape de La tiganci, Nora locuia in Giurgiului, intr-un cartier urat si mizer, cu o femeie usoara, un smintit yoghin, si uneori ce Bine, frumoasa Lina. Nu avea fructe niciodata si nici flori proaspete.
Nu se gandea la Timp, era mica, numa oase. Se gandea ca Timpul va fi al ei.

spre seara, astazi, a coborat sa ia paine. O vreme calma, usoara, fara nori negri, impaca casele rosiatice , sa nu mai stea bosumflate de atata inclestare. Plouase cu cats and dogs. incerca sa arunce o geana, sa vada si ea, cum arata lumea lor pe dinauntru. O camera cu ceasuri multe, mari si mici, si niste tablouri cu fotografii alb negru inramate gol.. O alta camera cu fructe mari, apetisante si inca una saracacioasa, cu doua paturi in dezordine. De la intersectie, realiza unde era toata lumea. La pub. The Huntington era full full de femei si barbati. SPEEDWAY time.

She misses a place of hers. S-a intors repede, sa nu rada ei tot. Ghiveciul drag. Cand gateste ea, apar ca soarecii. Altfel, mananca pe ascuns. Bye the way, daca ai gauri in pereti, inseamna ca ai soareci?

My feet are so cold, even with socks...
haha, even with socks...I would give u my coat if I was there.
Honestly, I prefer your feet.
ha, my feet. How can I take off my feet? I might borrow my feet, but I am not sure if I could given to u separately.
oh, I am interested only in a pair of feet.
.....................................................................................................................................
U could put some traps.
tramps, I know.
U have an obsession with tramps and mice.
Right.
Are u afraid the tramps are going to drink your wine/
Always...
I dont know u have noticed I was lost into your eyes.
I have noticed. And your face turned into red because of that...haha.
When I come back I am gonna take u in a place with real food. without traps, mice or tramps.
Thanks. I am hungry. I am always hungry.

Tags: mereapetisante


Tuesday September 9, 2008 - 12:50am